Fragment

" Sat mare , sat mare dar sat de piatra, Bucurestiul este un munte orizontal
o munca plina de sudoare care nu s-a scris in litere, ci in caramida , in mortar
si piatra.
Ma uit asupra orasului ca si cum as fi o ciocarlie,brusc trasa in sus de firul
unui tril, si de sub norul pantecos de ploaie , cu ochiul drept in jos ma uit
asuprea lui."

smuls din povesti

prea banal pentru a fi discutat, prea ascuns pentru a fi observat.

imi tip frumusetea. imi tip perfectiunea.imi tip natura.

si gresesc.

ca si toti ceilalti. De asta se intampla. de toti restul semnificativ.

Eram eu. Si nu mai sunt.

Din prea putin pur egoism. Ce voi fi?

Veghez, visand si ziua si pe intuneric.Mai mult decat orice imi doresc sa fiu eu si nu ei.