O seara noua...

Noapte vie, priveste ce luna...


:)

alb patat

in acel colt ati asteptat de atatea ori statuia.
pe banca aceea inalta mi-ati povestit gandurile.
acum urlati, pentru ca cel ceea fost odata nu va mai
fi niciodata, reducandu-se la deloc.

unde fugiti? de ce va grabiti?

ati uitat sa mai zambiti, ati uitat de simtiri,
ati fugit de adancuri.

Se ascundea in spatele rosului un alb.
Doar alb curat.

Doar ca obisnuia.

Si acum este cam
prea patat.

simtire...

intens.zambind.invartindu-se prin fulgii de zapada

ah, parca renastea

bucuria aceea a rosului, al vesnicului verde ii culegea tandru lacrimile

tot ce mai avea erau razele de lumina

si caldura ce ii inconjura inima

nu isi dorea nimic.

nici sa fuga, nici sa cante, ci doar sa pretuiasca fiecare fulg zambind

era ea, fata cu rochia lunga