Maybe one day

zgarie veselia

dor si apoi stralucire aparte.
chinuire de uitare.
ah, albastrii aia au fugit.
si mi-au lasat dorinta lor de a lupta.
m-au inviat.lupta.ea si ei m-au zgariat.

inca o clipire.
ah, iesi odata din visare.
lupta.nu era ea plina oare?

O seara noua...

Noapte vie, priveste ce luna...


:)

alb patat

in acel colt ati asteptat de atatea ori statuia.
pe banca aceea inalta mi-ati povestit gandurile.
acum urlati, pentru ca cel ceea fost odata nu va mai
fi niciodata, reducandu-se la deloc.

unde fugiti? de ce va grabiti?

ati uitat sa mai zambiti, ati uitat de simtiri,
ati fugit de adancuri.

Se ascundea in spatele rosului un alb.
Doar alb curat.

Doar ca obisnuia.

Si acum este cam
prea patat.

simtire...

intens.zambind.invartindu-se prin fulgii de zapada

ah, parca renastea

bucuria aceea a rosului, al vesnicului verde ii culegea tandru lacrimile

tot ce mai avea erau razele de lumina

si caldura ce ii inconjura inima

nu isi dorea nimic.

nici sa fuga, nici sa cante, ci doar sa pretuiasca fiecare fulg zambind

era ea, fata cu rochia lunga

Fragment

" Sat mare , sat mare dar sat de piatra, Bucurestiul este un munte orizontal
o munca plina de sudoare care nu s-a scris in litere, ci in caramida , in mortar
si piatra.
Ma uit asupra orasului ca si cum as fi o ciocarlie,brusc trasa in sus de firul
unui tril, si de sub norul pantecos de ploaie , cu ochiul drept in jos ma uit
asuprea lui."

smuls din povesti

prea banal pentru a fi discutat, prea ascuns pentru a fi observat.

imi tip frumusetea. imi tip perfectiunea.imi tip natura.

si gresesc.

ca si toti ceilalti. De asta se intampla. de toti restul semnificativ.

Eram eu. Si nu mai sunt.

Din prea putin pur egoism. Ce voi fi?

Veghez, visand si ziua si pe intuneric.Mai mult decat orice imi doresc sa fiu eu si nu ei.