un cantec trist. un cantec nascut din amaraciune, manie, durere si dorinta de a lupta.
O fata ingenunchind langa harfa . Plangand. A incercat de o mie de ori pana acum. Doar ca nu reuseste.
Daca ar simti putina iubire, daca ar fi cineva sa o incurajeze s-ar ridica poate?
E prea nervoasa. Ar vrea sa se bata cu aerul. Ar vrea sa stea intinsa pe carbuni negri. Ar vrea sa nu mai fie batalie.
Insa ceva o impiedica sa renunte.
Va trebui. Inca o data.
O noua incercare.
Dorinta ei e sa prinda perfectiunea, sa mearga pana la capat.
Si totusi cantecul rasuna printre muntii care asteapta sa fie cuceriti.
E un cantec trist. Dar se aude subtil o voce..
Canta de fapt , chiar ea, Speranta...
Acum 4 ani
Speranta stie sa cante intotodeauna si canta chiar frumos...numai ca unii o adud , altii nu. Sau mai bine zis, toti o aud, unii mai incet , altii mai acut... Speranta este in noi toti.
RăspundețiȘtergerela cei care se aude incet..e doar speranta...la cei care se aude puternic e credinta!
RăspundețiȘtergereo sa poti...incearca pana reusesti. stii cum zicea cineva...daca nu mi-a iesit de 1000 de ori nu inseamna ca am esuat.
de-ar putea cantecul sa fie ascultat de mai multi oameni .... probabil ar avea si alte prespective .
RăspundețiȘtergerefoarte buna imaginare
te felicit
cheers !
in mine ..cantecul e pe sfarsite :(
RăspundețiȘtergeredar descrierea ta e ff frumoasa >:D<
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeretoti avem nevoie de iubire in cantitati moderate.
RăspundețiȘtergereperfectiunea? hmm... ce ar reprezenta perfectiunea asta? :)