George Santayana, Soliloquies in England and Later Soliloquies, 1922

"Mastile sunt expresii incremenite si ecouri admirative ale sentimentului, fidele, discrete si superlative in acelasi timp. Lucrurile vii, in contact cu aerul formeaza o pelicula, dar nu le este interzis sa aiba suflet, cu toate acestea, unii filozofi, sunt suparati pe imagini, pentru ca nu sunt lucruri, iar pe cuvinte, pentru ca nu sunt sentimente. Cuvintele si imaginile sunt asemanatoare scoicilor, parti integrante ale naturii, la fel ca substantele pe care le acopera, dar mai bine revelate privirii si mai deschise observatiei. Nu spun ca substanta exista de dragul aparentei, fetele de dragul mastilor, sau pasiunile de dragul poeziei sau virtutii. In natura, nimic nu ia nastere de dragul a altceva; toate aceste faze si produse sunt implicate egal in cercul existentei..."