joi, 4 iunie 2009

O parte din Psalm

Malul lacului.Dimineata.Nori.Rasarit.Obosit.Adoarme.

Tocmai se terminase noaptea alba.

Inca trece printr-o perioada in care totul e rece, amar, trist si nimic nu i se pare mai interesant decat iluzia unei betii.

Nu e chiar iesit din comun.

Insa eram si eu acolo si sincera sa fiu imi venea sa urlu.
De ce nu mai stie ce cauta? De ce isi doreste ceva ce stie foarte bine ca nu il va ajuta deloc ?
Ciudat, pentru ca imi doream sa inteleaga ca alearga dupa lucruri care il distrug.
Dar tot ce am putut sa fac a fost sa stau acolo, uitandu-ma la nebunia lui si rugandu-ma. Pentru ce?

Nici eu nu mai inteleg.

Doar ca ieri mi-am amintit de Ps. 91.

''Pusqui'il s'attache a moi, je l'affrachis,
je l'exalte pusqu'il connait mon nom.

Il m'apelle et je lui reponds:
<< Je suis pres de lui dans ma detresse
Je le delivre et je le glorifie,
de longs jours je veux de rassasier
et je ferai qu'il voie mon salut>>''

6 comentarii:

  1. e Psalmul meu preferat...adica unul din ei;))
    si cred ca a fost mai bine sa taci si sa il asculti doar...stii, era prea nebuna situatia lui sa mai vi si tu cu ale tale...:) >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. pe langa compozitie,care e ca o floare,ps. e in franceza,deci..MINUNAT :p

    RăspundețiȘtergere
  3. desi am facut multi ani de limba franceza la scoala (mi-e rusine sa zic cati :D)... niciodata nu m-am simtit atras de a invata aceasta limba... desi recunosc ca mi se pare foarte melodioasa...

    RăspundețiȘtergere
  4. nici eu nu m-am simtit atrasa sa invat limba asta pana de curand cand am inceput sa realizez ca franceza are ea ceva... inca invat, inca mai caut filme in franceza dar e un inceput

    RăspundețiȘtergere